Definiția cuvântului „înconjur”

înconjur — verb

(v.tranz.) a face ocolul unui lucru; al unui loc.
a fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui.
a încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia.
(v.refl.) a aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva.
a împrejmui cu gard.
a cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui.
a merge spre o țintă pe un traseu ocolit.