încolți

Etimologie

Din în- + colț.

Definiții

1. (v.intranz.) (despre plante; la pers. 3) a da colț, a răsări din pământ; a germina.
2. (v.intranz.) (fig.) (despre idei, sentimente) a începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naște.
3. (v.tranz.) a înfige colții spre a mușca.
4. (v.tranz.) a înconjura din toate părțile, fără a mai da posibilitate de retragere.
5. (v.tranz.) (fig.) (despre oameni) a prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a copleși.

Declinare