← înapoi la căutare

închina

/ɨn.kiˈna/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină inclinare.

Definiții

  1. (v.refl.) a-și manifesta evlavia către divinitate prin practici religioase, specifice fiecărui cult.
  2. (v.refl.) (în biserica creștină) a-și face semnul crucii; (p.ext.) a se ruga.
  3. (v.refl.) a se pleca (sau a-și pleca numai capul) înaintea cuiva, în semn de respect, de devotament, de afecțiune sau ca simplu salut.
  4. (v.intranz.) a ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlalți comeseni și a bea (făcând o urare).
  5. (v.refl.) (înv.) a recunoaște suzeranitatea cuiva; a accepta să devină vasal.
  6. (v.tranz.) (înv.) a dărui cuiva ceva în semn de evlavie, de supunere, de recunoștință.
  7. (v.tranz.) a face o ofrandă.
  8. (v.tranz.) a consacra.
  9. (v.tranz.) a dedica.
  10. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru închina.

Declinare

CazSingularPlural
verbînchinaînchinau

închinat

/ɨn.kiˈnat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din verbul a închina.

Definiții

  1. închinare.
  2. (înv. și rar) adăpostire.
  3. (înv. și rar) odihnă.
  4. rugă.
  5. (concr.) rugăciune.
  6. adorare.
  7. (concr.) devotament.
  8. consacrare.
  9. (concr.) supunere.
  10. capitulare.
  11. subjugare.
  12. aprobare.
  13. salutare.
  14. acceptare.
  15. ofertă.
  16. dedicație.
  17. ofrandă.
  18. toast.
  19. (p.ext.) chefuire.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativînchinatînchinaturi
genitiv-dativînchinatuluiînchinaturilor
articulatînchinatulînchinaturile

Sinonime: 1: închinare

închinat

/ɨn.kiˈnat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Definiții

  1. raraplecat spre pământ.
  2. (înv. și rar) adăpostit.
  3. (înv. și rar) odihnit.
  4. (înv.) slăvit.
  5. (cu sens activ; despre oameni) care și-a făcut rugăciunile.
  6. aplecat înaintea cuiva în semn de devotament.
  7. (p.ext.) devotat.
  8. consacrat.
  9. aplecat cu smerenie în fața cuiva în semn de supunere.
  10. (p.ext.; despre oameni) supus.
  11. (despre o țară, o instituție etc.) care și-a pierdut independența.
  12. care a capitulat.
  13. care recunoaște suzeranitatea cuiva.
  14. care acceptă să fie vasal.
  15. (despre un lucru) predat în semn de supunere.
  16. (despre oameni) predat ca prizonier.
  17. (despre oameni) cu capul aplecat în semn de salut.
  18. (despre paharul cu băutură) ridicat în cinstea cuiva.
  19. (reg,; fig.; despre oameni) afurisit.

Sinonime: 1: aplecat, 11: subjugat

închinat

/ɨn.kiˈnat/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din închina.

Definiții

  1. forma de participiu trecut pentru închina.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică