în
/ɨn/Etimologie
Din latină in.
Definiții
- (indică interiorul spațiului unde are loc o acțiune, unde se află ceva, spre care are loc o mișcare).
- (indică suprafața pe care are loc o acțiune sau spațiul dintre obiecte unde se află ceva, unde se produce o mișcare).
- (indică obiectul de care atârnă ceva).
- (indică o parte a corpului care este acoperită, îmbrăcată etc.).
- la, în dreptul.
- (indică timpul în care se petrece o acțiune).
- (indică intervalul de timp care se scurge de la un anumit moment) după, peste.
- (indică o cauză) din pricina...; în urma...
- (indică scopul).
- (indică instrumentul, relația).
- (indică o comparație) în formă de..., ca...
- conform cu, potrivit cu...
- (introduce un complement indirect) adâncit în gânduri.
Exemple
- Intră în casă.
- Se suie în pom.
- Pune-ți haina în cuier.
- Și-a tras ghetele în picioare.
- Nu sta cu căciula în cap.
- Haină roasă în coate.
- În iunie se culeg cireșele.
- Pleci de mâine în două zile.
- Pomul se clătina în vânt.
- Ochii-i ard în friguri.
- Se duce în pețit.
- S-au înțeles în scris.
- Fumul se ridică în spirală.
- Fiecare în legea lui.
- Casă transformată în muzeu.