← înapoi la căutare

împrospătare

/ɨm.pros.pə'ta.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a împrospăta.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmprospătareîmprospătări
genitiv-dativîmprospătăriiîmprospătărilor
vocativîmprospătareîmprospătărilor
articulatîmprospătareaîmprospătările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică