← înapoi la căutare

împlinire

/ɨm.pli'ni.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a împlini.

Definiții

  1. acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativîmplinireîmpliniri
genitiv-dativîmpliniriiîmplinirilor
vocativîmplinireîmplinirilor
articulatîmplinireaîmplinirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică