Declinarea cuvântului „împlinire”
împlinire — substantiv
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împlinire | împliniri |
| genitiv-dativ | împlinirii | împlinirilor |
| vocativ | împlinire | împlinirilor |
| articulat | împlinirea | împlinirile |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împlinire | împliniri |
| genitiv-dativ | împlinirii | împlinirilor |
| vocativ | împlinire | împlinirilor |
| articulat | împlinirea | împlinirile |