împletit
/ɨm.ple'tit/Etimologie
Din a împleti.
Definiții
- împletire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împletit | împletite |
| genitiv-dativ | împletitului | împletitelor |
| vocativ | împletitule | împletitelor |
| articulat | împletitul | împletitele |
Din a împleti.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | împletit | împletite |
| genitiv-dativ | împletitului | împletitelor |
| vocativ | împletitule | împletitelor |
| articulat | împletitul | împletitele |
Din a împleti.
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică