Etimologia cuvântului „nunti”

Din latină nuptiae. Fonetismul nu este normal. S-a căutat să se explice rezultatul român prin încrucișarea latină nuntiāre (Densusianu, Hlr., 127) sau plecând de la pluralul *nupți > nunți (Pușcariu; Byck-Graur 25). Cipariu, Arhiv., 469, urmat de Pascu, Beiträge, 11; Philippide, II, 660 și Scriban ar prefera să pornească de la latină nupta, ipoteză care nu înlătură problema. Oricum, trebuie să se admită un infix nazal *nunptiae, fie prin încrucișare cu nuntiāre (confer v. sardă nunça "întâlnire"), fie prin simplă propagare; și de la pluralul numpți s-a putut trece la numți.