Etimologia cuvântului „cuțit”

Din latină *cotῑtus, de la *cotῑre („a ascuți”) (Tiktin, ZRPh., XVIII, 148; Pușcariu 471; Pascu, I, 74; Rosetti, I, 165; DAR; Pușcariu, Lr., 198); confer cute, ascuți, custură. S-a propus și un derivat de la *acutῑre (Candrea-Dens., 468), care nu prezintă mai multe avantaje.