Etimologia cuvântului „carabă”

Pare a fi vorba de un cuvânt balcanic, din fondul tracic. Coincide cu sârbo-croată karabe („fluier”), carabatak („partea de sus a pulpei de pasăre”); însă nu se poate explica prin sârbo-croată (cum susțin DAR și Scriban), deoarece este împrumut în slavă și datorită răspândirii română a cuvântului și a derivării săi. În plus, este cuvânt care a proliferat și în greacă, fără ca rădăcina să aparțină acestei limbi, confer greacă ϰαραβίς (karavís „lăcustă”); ϰάραβος (káravos, „gândac”) și, mai târziu, „navă”, care, după Boissacq 411, trebuie să fie cuvânt străin în greacă.