Etimologia cuvântului „bruftul”
Etimologie necunoscută. Poate din turcă, persană abruft („acțiunea de a uda podeaua cu apă”) (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu poloneză obrzucić, din slavă *rjutiti („a zăcea”).
Etimologie necunoscută. Poate din turcă, persană abruft („acțiunea de a uda podeaua cu apă”) (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu poloneză obrzucić, din slavă *rjutiti („a zăcea”).