Etimologia cuvântului „biet”

Origine necunoscută. Nuanța afectivă puternică este evidentă în întrebuințarea curentă a cuvântului, când este vorba de membrii familiei decedați: bietul tata, bietul frate-meu (confer spaniolă mi pobre padre). Presupunem că acest caz indică adevărata semnificație a cuvântului, caz în care se poate recunoaște în el latină vĕtus ("vechi"), care s-a întrebuințat de asemenea din epoca clasică desemnînd "strămoșii, cei morți". În acest caz, bietul Petre a început prin a însemna "răposatul Petre" și apoi, printr-o asociație de idei firească, "bietul Petre" (confer și săracul Petre). Fonetismul lui vĕtus > biet este normal; confer și italiană vieto ("trecut, vechi").