Etimologia cuvântului „apune”

Din latină appōnĕre („a împreuna”) (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 104; Candrea-Dens., 1462; REW 551; DAR); confer, cu alte sensuri, italiană apporre, v. provensală apondre, v. spaniolă aponer, portugheză apôr. Semantismul român se explică printr-o fază intermediară „a (se) pune sub” sau „a coborî”, care se mai păstrează în mr. (casă apusă „casă joasă”).