Etimologia cuvântului „aprinde”

Din latină apprĕndĕre, de la apprĕnhĕndĕre (Șeineanu, Semasiol., 181; Pușcariu 100; Candrea-Dens., 1448; REW 554; DAR), de unde provin, cu sensuri diferite, și italiană apprendere, provensală aprendre, franceză apprendre, spaniolă, portugheză aprender. Totuși, sensul român este deja romanic, confer franceză prendre cu funcție intranzitivă (le feu a pris), italiană il fuoco é appreso, spaniolă prender. Trăsături ale sensului romanic al lui apprendere (a aprinde) sunt atestate la Grégoire de Tours (confer Densusianu, HLr., 186), în vechea franceză apprendre și în italiană apprendersi d'amore (paralel cu franceză s'éprendre).