(v.intranz.) (despre ființe) a trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga.
(fig.) a pătrunde, a se vârî, a ajunge la...
a participa, a se băga, a se amesteca; a lua parte la o activitate.
a ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul să ajungă, să apuce) o vârstă, o epocă etc.
(urmat de determinări introduse prin prep. "în" sau "la") a îmbrățișa o îndeletnicire; a se angaja într-o slujbă.
a adera, a se înscrie, a fi admis într-o organizație, într-o asociație etc.
(despre lucruri, fenomene, idei etc.) a pătrunde, a se înfige, a se băga; a străbate.
(fig.) a-și face loc, a se strecura; a ajunge în...
a avea loc; a încăpea.
(mat.) a se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr.
(despre materiale) a fi necesar, a trebui într-o anumită proporție spre a realiza un anumit produs.
a face parte integrantă (din ceva).
a începe executarea unei părți dintr-o bucată muzicală.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru intra.
întru — prepoziție
(mai ales urmat de „un”, „o” etc., cu elidarea vocalei finale) în.
(introduce un complement circumstanțial de loc) (arată starea sau acțiunea în interiorul unui spațiu)
(arată intrarea sau mișcarea în interiorul unui spațiu)
(arată direcția sau ținta mișcării)
(introduce un complement circumstanțial de timp) (arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune)
(arată timpul cât durează o acțiune)
(înv.; introduce un complement circumstanțial de scop)
(introduce un complement circumstanțial de mod)
(introduce un complement circumstanțial instrumental)
(introduce un complement circumstanțial de relație)
(introduce un complement indirect care arată obiectul unei prefaceri)
întru — verb
forma de persoana a I-a singular la prezent pentru intra.
forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru intra.