urmări (toate sensurile)

Definiția cuvântului „urmări”

urmărisubstantiv

  1. acțiunea de a urma și rezultatul ei.

urmăriverb

  1. (v.tranz.) a merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde).
  2. (v.tranz.) a ține pe cineva sub observație; a supraveghea.
  3. (v.tranz.) a face demersuri judiciare împotriva cuiva.
  4. (v.tranz.) a se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare.
  5. (v.tranz.) a însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul.
  6. (v.tranz.) a privi ceva în mișcare, în desfășurare.
  7. (v.tranz.) (fig.) a obseda, a chinui, a tortura.
  8. (v.tranz.) a studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic).
  9. (v.tranz.) a asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc.
  10. (v.tranz.) a avea drept scop, a tinde la...