umbrele (toate sensurile)

Definiția cuvântului „umbrele”

umbrelesubstantiv

  1. lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune din spațiu întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină.
  2. întuneric, întunecime, obscuritate.
  3. nuanță închisă, pată întunecată.
  4. (spec.) parte mai întunecată dintr-o imagine plastică.
  5. (fig.) stare de tristețe, de îngândurare etc. întipărită pe fața cuiva.
  6. (de obicei urmat de o determinare în genitiv) conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafață (mai) luminată.
  7. imagine neclară, nedeslușită; obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceții etc. sau pentru că este privit printr-un corp puțin transparent).
  8. (în concepțiile mistice și în basme) duhul unui om mort sau ființă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă.
  9. (fig.) ființă foarte slabă (și bolnavă).
  10. (fig.) urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva.
  11. (fig.) părere, aparență, iluzie.

umbrelesubstantiv

  1. obiect alcătuit dintr-o pânză care se poate strânge sau întinde (în forma unei calote sferice) prin intermediul unor spițe metalice fixate radial pe un baston, destinat să apere de ploaie sau de soare.

umbrelesubstantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru umbrelă.
  2. forma de plural articulat pentru umbră.