(v.tranz.) a verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină.
tușa — substantiv
mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules.
clapă la orgă sau la pian.
limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă).
scoatere a mingii dincolo de tușă și repunerea ei în joc.
lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă.
felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor.