(v.tranz.) a avea ceva sau pe cineva în grijă; a proteja, a ocroti; a patrona.
tutela — substantiv
acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie.
administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc.