Definiția cuvântului „triangulație”

triangulație — substantiv

1. metodă de determinare a mărimii unei suprafețe de teren, constând din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se măsoară lungimea uneia dintre laturi și unghiurile, obținând pe cale trigonometrică lungimea celorlalte laturi.
2. rețea de triunghiuri a unei ridicări topografice.