triangulație
/tri.an.gu'la.ʦi.e/Etimologie
Din franceză triangulation.
Definiții
- metodă de determinare a mărimii unei suprafețe de teren, constând din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se măsoară lungimea uneia dintre laturi și unghiurile, obținând pe cale trigonometrică lungimea celorlalte laturi.
- rețea de triunghiuri a unei ridicări topografice.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | triangulație | triangulații |
| genitiv-dativ | triangulației | triangulațiilor |
| articulat | triangulația | triangulațiile |