(la pl.) ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor.
totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate.
(fig.) (livr.) uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație.
transport — verb
(v.tranz.) a deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta.
(v.refl.) a se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa.
(v.tranz.) (fig.) (livr.) a aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii.