← tocă (toate sensurile)

Definiția cuvântului „tocă”

tocă — substantiv

  1. căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei.
  2. acoperământ pentru cap, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii.

tocă — verb

  1. (v.tranz.) a tăia în bucăți foarte mărunte.
  2. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi.
  3. (v.tranz.) a duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
  4. (v.intranz. și tranz.) a bate, a ciocăni, a lovi.
  5. (v.intranz. și tranz.) (fig.) a flecări, a sporovăi.
  6. (v.intranz.) a bate toaca.
  7. (v.intranz.) (despre o armă) a bubui la intervale dese; a păcăni.
  8. (v.intranz.) (despre păsări) a produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului.