Definiția cuvântului „taban”
taban — substantiv
- (înv.) oțel de calitate superioară, întrebuințat la fabricarea săbiilor.
- căptușeală a tălpii la încălțăminte; branț.
- (reg.) scândură subțire și lungă, întrebuințată la scheletul acoperișului.
- talpă a plugului; plaz.