(v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) murdări, a (se) mânji.
(v.refl.) a-și evacua excrementele sau urina.
(v.tranz.) (fig.) a pângări, a profana, a necinsti.
(v.tranz.) (fig.) a înjura.
(v.tranz.) a atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar, scârbos sau oprit de biserică.
(v.refl.) (în practicile religioase creștine) a mânca de dulce în timpul postului.
(v.refl.) (fig.) a se deprinde la ceva rău (sau prea bun), la ceva care nu este îngăduit; a se dedulci.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spurca.
spurcat — substantiv
faptul de a (se) spurca.
(reg.; concr.) excremente.
spurcat — adjectiv
murdar; respingător, scârbos, scârnav.
(fig.) (despre vorbe) trivial, vulgar.
(despre alimente) care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni.
oprit, interzis de biserică (în posturi).
(fig.) (despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) vrednic de dispreț; mârșav, ticălos.