particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede.
(p.ext.) lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente; licărire.
(fig.) fapt în aparență neînsemnat care declanșează o acțiune, un sentiment etc.
(fig.) părticică neînsemnată din ceva; fărâmă, pic.
scânteie — verb
forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scânteia.