← scâncit (toate sensurile)

Definiția cuvântului „scâncit”

scâncit — verb

  1. (v.intranz. și refl.) a plânge înăbușit, slab și întretăiat.
  2. (v.intranz.) (despre animale) a se văita, a geme; (despre câini) a scheuna.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scânci.

scâncit — substantiv

  1. faptul de a (se) scânci; scânceală; (p.ext.) scâncet.

scâncit — adjectiv

  1. (mai ales despre copii) care scâncește.
  2. (despre sunete, glas etc) tânguitor, jalnic.

scâncit — verb

  1. forma de participiu trecut pentru scânci.