(v.intranz.) a elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii.
(v.tranz.) a arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; (fig.) a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.).
(v.tranz.) a da, a azvârli ceva afară din gură, (p.ext.) din gâtlej sau din plămâni; a expectora.
(v.tranz.) a elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură.
(v.intranz. și tranz.) (fig.) a arunca ceva cu forță.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scuipa.
scuipat — substantiv
faptul de a scuipa.
salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare.
scuipat — adjectiv
(despre scuipat, sânge, etc.) scos, aruncat din (sau pe) gură.
acoperit de scuipat în semn de batjocorire, de dispreț, de înjosire.
(fig.) batjocorit.
(înv. și reg.; fig.) care seamănă foarte bine cu cineva sau ceva.