scoarțe (toate sensurile)

Definiția cuvântului „scoarțe”

scoarțesubstantiv

  1. înveliș extern (gros și tare) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coajă.
  2. învelișul exterior și solid al globului pământesc, cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă.
  3. copertă rigidă a unei cărți, a unui registru etc.
  4. perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe.
  5. covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din lână.

scoarțesubstantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru scoarță.