scoarțe
/ˈsko̯ar.ʦe/Etimologie
Din scoarță.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru scoarță.
scoarță
/'sko̯ar.ʦə/Etimologie
Din latină scortea.
Definiții
- înveliș extern (gros și tare) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coajă.
- învelișul exterior și solid al globului pământesc, cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă.
- copertă rigidă a unei cărți, a unui registru etc.
- perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe.
- covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din lână.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scoarță | scoarțe |
| genitiv-dativ | scoarței | scoarțelor |
| vocativ | scoarță | scoarțelor |
| articulat | scoarța | scoarțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică