Definiția cuvântului „sapă”

sapă — substantiv

unealtă agricolă pentru săpat și prășit, alcătuită dintr-o lamă de oțel plană sau puțin concavă, fixată aproape perpendicular într-o coadă de lemn.
dispozitiv care constituie extremitatea inferioară a garniturii de foraj, cu ajutorul căruia se sapă gaura de sondă.
piesă metalică de la partea posterioară a afetului unui tun, care se înfige în pământ la tragere, servind astfel la fixarea tunului.
fiecare dintre cei patru căpriori de la colțurile unei case țărănești.
(pop.) faptul de a săpa.
(la cai sau, mai rar, la alte animale) crupă.

(v.tranz.) a lucra, a fărâmița cu sapa (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânța, a prăși etc.).
(v.tranz.) a face cu sapa (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un șanț în pământ.
(v.tranz.) a scoate cu sapa ceva din pământ.
(v.tranz.) a scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava.
(v.tranz. și refl.) (fig.) a lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima.
(v.tranz.) (despre ape, ploi și alte elemente ale naturii) a roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici.
(v.tranz. refl. recipr.) (fig.) a unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să (-și) facă rău.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru săpa.

strat (de bitum, de asfalt etc.) care se așterne pe suprafața unui element de construcție pentru a-l impermeabiliza.