Definiția cuvântului „reforma”

reforma — verb

(v.tranz.) a schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă.
(v.tranz.) a scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă datorită degradării totale sau parțiale.
(v.tranz.) a scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic).
(v.refl.) (înv.) a se forma din nou, a se reface.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru reforma.

transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri, pentru a obține o ameliorare sau un progres; schimbare în sânul unei societăți (care nu modifică structura generală a acelei societăți).
(art.) mișcare social-politică și religioasă cu caracter anticatolic și antifeudal, apărută în Europa apuseană în sec. xV-XVI, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de cult; reformare.
scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concr.), Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); (p.ext.) depozit în care se păstrează un asemenea material.
scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică).