Definiția cuvântului „providență”

providență — substantiv

1. (în concepțiile religioase) înțelepciune supremă a divinității în conducerea lumii.
2. (art.) divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu.
3. grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității.
4. (fig.) (rar) persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva.