← prost (toate sensurile)

Definiția cuvântului „prost”

prost — adjectiv

  1. lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac.
  2. care se încrede ușor; naiv, credul.
  3. (înv. și pop.) fără știință de carte; neînvățat, ignorant.
  4. lipsit de rafinament; simplu, neevoluat.
  5. de condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând.
  6. obișnuit, comun.
  7. de calitate inferioară, lipsit de valoare.
  8. (adesea adverbial) care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător.
  9. (adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) stricat, incorect.
  10. (despre situații, știri, întâmplări etc.) neplăcut, nefavorabil, nenorocit.
  11. (despre vreme) nefavorabil, rău.
  12. nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc.
  13. dăunător; neprielnic.

prost — substantiv

  1. om lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac.
  2. om care se încrede ușor; om naiv, credul.
  3. (înv. și pop.) persoană fără știință de carte; om neînvățat, ignorant.
  4. om lipsit de rafinament; om simplu, neevoluat.