(v.tranz.) a exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa.
(v.tranz.) (rar) a pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința.
(v.tranz.) a face, a executa; a efectua.
practica — substantiv
practicare, (p.ext.) deprindere, obicei, rutină.
activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv.
exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte.
aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare.
stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev.
(mai ales la pl.) ceremonie, manifestare exterioară de cult.