(v.tranz.) a dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai).
(v.tranz.) a da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva.
(v.tranz.) a cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat.
(v.tranz.) (pop.) a trimite vorbă, a comunica, a transmite.
(v.intranz.) a fi stăpân, a conduce în calitate de stăpân.
porunci — substantiv
forma de plural nearticulat pentru poruncă.
porunci — substantiv
dispoziție (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre.
(cu valoare de imperativ) poruncește! porunciți!
(reg.) ordin de chemare în armată.
(înv.) comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală.