← plafon (toate sensurile)

Definiția cuvântului „plafon”

plafon — substantiv

  1. suprafață orizontală care formează partea superioară a unei încăperi.
  2. cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită.
  3. nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic.
  4. înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară norilor față de sol.
  5. altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă.

plafon — verb

  1. (v.tranz.) a fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operații financiare.
  2. (v.refl.) (fig.) a rămâne la același nivel de cunoștințe, a nu progresa, a rămâne pe loc, a nu depăși un anumit stadiu.