Definiția cuvântului „placere”
placere — substantiv
- acțiunea de a place și rezultatul ei.
placere — substantiv
- acțiunea de a plăcea și rezultatul ei; stare afectivă, fundamentală, determinată de satisfacerea unor tendințe, a unor cerințe vitale; sentiment sau senzație de mulțumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră.
- distracție, petrecere; desfătare, agrement.
- dorință, voie, chef, gust.