Definiția cuvântului „pian”

pian — substantiv

1. instrument muzical de percuție alcătuit dintr-o cutie de rezonanță (așezată pe trei picioare) și dintr-un sistem de coarde metalice dispuse orizontal, care produc sunete când sunt lovite de niște ciocănele, acționate cu ajutorul claviaturii.
2. arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian.