pandur (toate sensurile)

Definiția cuvântului „pandur”

pandursubstantiv

  1. soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. xVIII.
  2. soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. xIX.
  3. (spec.) soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu.
  4. ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale.
  5. (înv. și pop.) haiduc.