Definiția cuvântului „oțetar”

oțetar — substantiv

1. (înv.) persoană care fabrică sau vinde oțet.
2. (bot.) (Rhus typhina) arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului.
3. mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn.