onoare (toate sensurile)

Definiția cuvântului „onoare”

onoaresubstantiv

  1. integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste.
  2. reputație, prestigiu, faimă, vază.
  3. mândrie, demnitate.
  4. prețuire deosebită, considerație, respect, stimă.
  5. favoare, cinste.
  6. manifestare a stimei, a considerației pentru cineva, exprimată prin semne de cinstire, de respect; (p.ext.) (la pl.) ranguri, demnități.
  7. (mil.; de obicei cu verbele „a da”, „a prezenta”; în forma onor) prezentarea armei în semn de salut la întâmpinarea unei autorități militare sau civile superioare, la paradă, la înmormântare etc.; semnal de goarnă care însoțește de obicei această prezentare.
  8. (înv.; în forma onor) poziție socială, rang.
  9. (la pl.) figură mare (damă, valet, rigă, as) la unele jocuri de cărți.