obstacol (toate sensurile)

Definiția cuvântului „obstacol”

obstacolsubstantiv

  1. piedică, stavilă care închide drumul, care oprește vederea, trecerea etc.
  2. (fig.) ceea ce împiedică săvârșirea unei acțiuni; greutate, dificultate; opoziție.
  3. (sport) piedică naturală sau amenajată care mărește dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc.