Definiția cuvântului „obicei”

obicei — substantiv

1. deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obișnuință, învăț.
2. deprindere consacrată; mod de a se purta, de a se îmbrăca, rânduială, uz etc. comune unui popor sau unei comunități omenești; datină, tradiție, uzanță, uz, rânduială.
3. (înv.) lege nescrisă, drept sau obligație statornicite prin tradiție; cutumă.