notar (toate sensurile)

Definiția cuvântului „notar”

notarsubstantiv

  1. funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc.
  2. (în vechea organizare administrativă a româniei) reprezentant al puterii centrale în comune, exercitând de obicei atribuții de șef al poliției și de secretar comunal.