Definiția cuvântului „norul”
norul — substantiv
- (mai ales la pl.) masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă.
- masă densă și mobilă de praf, de fum etc.
- (fig.) mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea).
norul — substantiv
- forma de singular articulat pentru nor.