Definiția cuvântului „nor”

nor — substantiv

1. (mai ales la pl.) masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă.
2. masă densă și mobilă de praf, de fum etc.
3. (fig.) mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea).