înălțimea la care se găsește un punct, o linie sau o suprafață a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat.
etaj, cat.
zonă geologică, subdiviziune stratigrafică a etajelor și a subetajelor, care se distinge după fosilele caracteristice pe care le conține.
(fiz., chim.) valoarea intensivă a unei mărimi în raport cu o valoare de referință.
nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a poziției, a suprafețelor) orizontale sau cu care se măsoară pe teren diferențele de înălțime dintre două sau mai multe puncte de pe suprafața terestră.
(fig.) stadiu, grad (de pregătire, de dezvoltare), treaptă (a calității), indice (al cantității).
nivel — verb
(v.tranz.) a face să fie la același nivel; a realiza o suprafață plană.
(v.tranz.) (fig.) a pune pe același plan, a face să dispară diferențele; a egaliza.
(v.tranz.) a măsura cu ajutorul unor instrumente speciale diferența de nivel dintre două sau mai multe puncte.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru nivela.