Definiția cuvântului „nătărău”
nătărău — substantiv
- om cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.
nătărău — adjectiv
- cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng.